44 de ani de neputință. Ce NU a învățat România după cutremurul din 4 martie 1977

Potrivit unui scenariu folosit în 2018 de Departamentul pentru Situații de Urgență (DSU) la simularea unui cutremur de 7,5 grade, urmările acestuia erau estimate la 4.380 de morți, 8.040 de răniți, şi aproximativ 50.000 de persoane rămase fără adăpost. Exercițiul DSU lua în considerare că șase spitale din București ar fi distruse, iar 23 ar fi distruse parțial. 48.000 de consumatori ar rămâne fără electricitate și 55.000 fără alimentare cu apă.

Ce s-ar întâmpla concret e dificil de estimat, dar inginerul Matei Sumbasacu, co-fondator al Re:Rise – Asociația pentru Reducerea Riscului Seismic spune la Europa Liberă că situația din acest moment poate fi considerată mai gravă decât în 1977:, scrie romania.europalibera.org.

„Au trecut 44 de ani în care nu ne-am asigurat că nu se mai repeta un episod ca în ’77, ba chiar ne-am supra-expus și supra-vulnerabilizat între timp”.

București, 4 martie 1977.

Potrivit Re:Rise, Bucureștiul este capitala europeană cu cel mai mare risc seismic. Oficial sunt circa 350 de clădiri cu risc ridicat de prăbușire în cazul unui cutremur major. Mai exact, Bucureștiul are aproximativ 6.000 de apartamente expuse unui risc iminent, la care se adaugă spațiile comune, zonele comerciale, restaurantele, barurile, spațiile de lucru și birourile cuprinse în aceste clădiri.

București, 4 martie 1997

Dar, afirmă membrii Asociației, în realitate, lista imobilelor vulnerabile este cu mult mai mare. „Conform calculelor Re:Rise privind rezistența clădirilor la acțiuni seismice, în București avem peste 2.200 de imobile vulnerabile la cutremur, însumând, cel mai probabil, zeci de mii de apartamente și spații comune. Iar la toate aceste cifre se adaugă restul localităților din România expuse activității seismice din Vrancea.”

Matei Sumbasacu, care este inginer constructor, specializat în analiza și structura clădirilor cu risc seismic, spune că abordarea realistă a autorităților ar trebui să însemne, în prezent, punerea la punct a intervenției și reacției de urgență la viitorul cutremur.

București, 2020.

„Atunci când situația fondului construit este atât de rea, iar fondul nostru construit și infrastructura noastră sunt extrem de grav afectate, prioritățile autorităților trebuie să se îndrepte spre intervenție și răspuns. Așa putem să limităm numărul de victime. Trebuie să fim realiști, să ne dăm seama că vor mai trece zeci de ani, dacă ne mișcăm bine, să ne putem pune cât de cât fondul construit în siguranță”.

Cutremurul poate veni înainte de finalizarea consolidării. Autoritățile trebuie să se pregătească pentru intervenție, spune Matei Sumbasacu, populația să conștientizeze riscurile și să își ia măsurile de bază: pregătirea unui „rucsac” de urgență (cu apă, trusă de prim ajutor, mâncare neperisabilă, acte, bani, fluier etc.) să se asigure că mobila din locuință este fixată bine, să aibă un plan cu pașii de urmat în cazul unui cutremur.

Pagina fiipregătit.ro oferă sfaturi pentru pregătirea populației pentru cutremur.

Consolidarea clădirilor din București nu a avut loc, nici după ’77, nici după Revoluție, avertizează Matei Sumbasacu, iar decizia dezastruoasă a lui Nicolae Ceaușescu de a opri consolidările la câteva luni după cutremur e la baza situației grave de azi.

„Frica nu ne ajută, dar un soi de panică constructivă ar fi utilă. O conștientizare a faptului că într-adevăr trăim sub risc, nu numai în centrul Bucureștiului, dar și în blocurile socialiste făcute înainte de 1978, în „cartierele-dormitor”, care sunt și ele foarte vulnerabile.”

“Fondul nostru construit și infrastructura noastră sunt extrem de grav afectate” – Matei Sumbasacu

Re:Rise mai recomandă urmărirea alertelor furnizate de specialiști, precum cele de pe pagina de Twitter alerta_cutremur:

„La 44 de ani după cutremurul din ’77 suntem aproape în aceeași situație ca după cutremur. Avem mii de clădiri vulnerabile în București și nu numai. După 44 de ani clădirile care au fost afectate în 1977 au rămas neconsolidate; câteva dintre ele au fost doar peticite imediat după cutremur, până s-au sistat absolut toate consolidările în iulie – august 1977. Suntem în situația în care nu știm cine o să facă ‘curat’ după cutremur, nu știm cât o să ne ia să consolidăm toate clădirile, pentru că durează zeci de ani, deci trebuia să ne apucăm de multă vreme. Așadar, stăm mai rău decât în ’77 din multe puncte de vedere. Au trecut 44 de ani în care nu ne-am asigurat că nu se mai repeta un episod ca acela, ba chiar ne-am supra-expus și supra-vulnerabilizat între timp”, spune inginerul Matei Sumbasacu

„Memorialul lui Ursu”

Pentru Matei Sumbasacu și Asociația Re:Rise, există, în România, un „erou al reducerii riscului seismic”. Este vorba despre Gheorghe Ursu, inginerul torturat și ucis de Securitate, care a făcut public, prin intermediul Europei Libere, în 1979, faptul că Nicolae Ceaușescu a oprit consolidarea clădirilor afectate de cutremur.

Memorialul lui Ursu spune povestea lui Gheorghe Ursu și a vulnerabilității Bucureștiului.

„Când am aflat, cercetând, primul sentiment a fost de smerenie totală. M-am simțit foarte mic pentru că noi suntem lăudați acum că vorbim despre vulnerabilitatea seismică, că ne asumăm riscul să spunem că sunt mii de clădiri și nu doar 350 care ne pot pica în cap, dar nu avem niciun risc spre deosebire de momentul ’77 – ’79, când a spune adevărul nu era o opțiune. Este primul om care a avertizat cu privire la vulnerabilitatea seismică din București, iar majoritatea punctelor noastre de vulnerabilitate seismică provin din momentul 1977 și, mai concret, din decizia de pe 4 iulie, când Ceaușescu a dat ordin să se cosmetizeze tot, să nu se mai facă nici măcar reparații de ansamblu, darmite consolidări, și să mințim poporul, să îi spunem că e în siguranță.”

„Ne luptăm cu mituri al căror izvor este anul 1977 și primul om care a încercat să se lupte cu asta într-un climat total nefavorabil a fost Gheorghe Ursu” – Matei Sumbasacu.

Matei Sumbasacu spune că tot în acțiunile din 1977 își au originea și miturile care îi fac pe unii bucureșteni să minimizeze riscul seismic. Atunci au fost puse bazele unor false convingeri de genul: „nu se prăbușește pentru că a fost consolidat”, „aici a stat cineva important, deci blocul ăsta e sigur”.

Document de sinteză al Departamentului Securității Statului, care consemnează intenția lui Gheorghe Ursu de a continua consolidările la Blocul Patria (1977).

„La patru luni după cutremurul din 1977, Ceaușescu adună factorii de răspundere din construcții, împreună cu șefii șantierelor de consolidare din București și le ordonă, amenințându-i cu miliția și procuratura, să înceteze ’orice reparație capitală’ la clădirile afectate. Singurele intervenții ce mai aveau să fie permise erau reparațiile cosmetice și numai în zonele cu defecte vizibile”, se arată pe pagina „Memorialul lui Ursu”.

Încercarea lui Gheorghe Ursu de a continua consolidarea Blocului Patria, chiar și cu costuri proprii, rămâne fără succes.

„Simțindu-se obligat moral, după cum chiar el avea să declare în cursul anchetelor, față de oamenii din clădiri și față de propria-i conștiință, Gheorghe Ursu scrie un articol și reușește să îl trimită către Radio Europa Liberă. Scrisoarea sa avea să fie citită pe post la comemorarea de 2 ani a cutremurului, iar ea vorbește atât despre nivelul insuficient al intervențiilor de după 1977, cât și despre modul în care, la 4 iulie 1977, Ceaușescu a interzis, practic, consolidarea rezonabilă a imobilelor afectate.” – Memorialul lui Ursu

Gheorghe Ursu a murit la 17 noiembrie 1985, în Spitalul de la Jilava, după ce a fost torturat pentru aproape 2 luni de zile.

În opinia lui Matei Sumbasacu, minimum pe care ar trebui să îl facă locuitorii Bucureștiului și din zonele de risc în general, este să conștientizeze pericolul unui seism de dimensiunea celui din 1977 și să se pregătească atât cât le stă în putere.

Do NOT follow this link or you will be banned from the site!